Daca e sa deschidem o conversatie serioasa despre stilul personal al vreuneia dintre noi, descoperim ca fiecare (si toate) avem o viziune a cum ne dorim sa fim: o imagine mentala luminoasa, in care ne simtim incantate de cum aratam, de cum suntem imbracate, de cum ne miscam.

Cine nu si-a salvat, la un moment dat, fotografii cu tinute in care se visa si se vizualiza?
Cine nu si-a creat creat „garderoba ideala” intr-un album pe Pinterest?
Cine nu a admirat felul in care se imbraca o alta femeie?

Fiecare astfel de mini-actiune este un semn ca, undeva in interior, mijeste viziunea propriului stil. Semintele sunt acolo, germineaza. Chiar daca tabloul de ansamblu nu este complet, ele sunt semne ca recunoastem – vizual, estetic – modul in care ne-ar placea sa ne fie imbinate tinutele sau cum ne-ar placea sa ne infatisam lumii.

Iar daca recunoastem vizual ce ne place, de ce este atat de dificil sa transpunem viziunea in tinutele noastre zilnice? De ce ne este greu sa transferam stilul din virtual, in realitate?

Pentru multe dintre femeile cu care lucrez (individual sau in grup), dificultatea vine din intalnirea cu diverse bariere, impedimente, blocaje sau „imprumuturi” trans-generationale. Pe multe dintre ele nici nu le resimtim ca blocaje, atat de adanc sunt inradacinate in peisajul nostru mental si emotional…

Te identifici cu vreuna din vocile interioare de mai sus? Care te zgandare pe interior? Rezoneaza vreuna cu ceea ce simti si gandesti? La care dintre ele ai tresarit sau dat din cap, aprobator?

Indiferent care este fraza care a pus pentru tine punctul pe I, fiecare a fost exprimata de cate o clienta cu care am lucrat. Le-am simtit si inteles frustarea, chiar m-am regasit si eu in unele dintre ele.

Sunt momente in care, din diferite motive, renuntam la proiectul „eu” si la demersul „stilul meu”, le punem deoparte. Realitatea cotidiana se interpune in calea crearii a ceea ce ne dorim. Nu avem mereu timpul sau energia necesare muncii pe care o presupune constructia unei „viziuni”, a acelei imagini de ansamblu (declinata apoi in detalii, actiuni, organizare, strategii, obiceiuri samd). Asa ca lasam lucrurile sa curga de la sine, la intamplare, cum o fi: fara directie, fara prioritati, fara conectare cu sine. In timp, nici macar nu mai tinem cont de simpla posibilitate a acelei viziuni sau imagini pentru sine. Ne spunem ca nu e pentru noi, nu a fost sa fie, nu le putem face si avea pe toate.

Si totusi, exista o alta cale…

Am citit de curand un articol despre obiceiurile, mici si mari, ale femeilor care sunt exemple in comunitatile, industriile si businessurile lor. M-a frapat un anume comportament, verbalizat diferit dar care, practic, se referea la acelasi gest.

Toate delegau din sarcini si responsabilitati: fara ezitare, fara sa se simta stanjenite sau rusinate. Sub o forma sau alte, cereau ajutor altora cand aveau nevoie si stiau sa recunoasca – fata de ele insele, in primul rand! – ca au nevoie de acea mana de ajutor, de sustinere. Pe cat de mult isi recunosteau punctele forte, aptitudinile, ariile in care excelau, la fel de mult isi recunosteau punctele slabe, carentele, zonele in care erau dispuse sa spuna „nu stiu, nu ma pricep, nu ma pasioneaza”.

M-am intrebat apoi cat de diferite suntem noi de acele femei. Majoritatea femeilor din jurul meu au fost educate ca trebuie sa se descurce, sa faca totul singure, oricat de greu le-ar fi. Daca nu se chinuiau pana le ajungea cutitul la os, nu aveau dreptul sa se odihneasca sau sa se rasfete. Meritau „ceva”, doar daca acel „ceva” venea cu sudoarea fruntii (metaforic, desigur, nu vorbim de munca la camp…) Altfel spus, valoarea lor umana le era determinata de cat de grea le-a fost viata: de cat de mult au tocit cartile, de cat de multe ore au stat in picioare, de cat de tinere erau cand au inceput sa munceasca, de cate nopti au pierdut avand grija de un bebelus, de cat s-au infometat ca sa atinga un numar de kilograme, de cate placeri si-au refuzat ca sa isi multumeasca parintii, partenerii, copiii… De cat au strans din dinti.

Unele dintre ele au iesit din aceasta paradigma, au invatat sa traiasca dupa alte valori.

Au invatat ca au dreptul sa se odihneasca, sa ridice piciorul de pe frana, sa isi puna nevoile, dorintele, visele in fruntea listei, sa delege, sa ceara ajutor. Dupa caz, asta a inseamnat sa isi cumpere alimentele online cu livrare acasa (in loc de a pierde ore pretioase intr-un supermarket aglomerat); sa angajeze pe cineva pentru curatenia saptamanala (in loc de a-si ocupa singura zi de relaxare din weekend cu asta); sa isi roage prietenele ca, in perioada imediat dupa nastere, sa le aduca mancare gatita sau sa le fie baby sitters timp de o ora (in loc de cadourile obisnuite pentru bebelus); sa mearga saptamanal la un terapeut (in loc de a-si impovara prietenele cu absolut toate detaliile problemelor de cuplu)…

Cred, cu adevarat, ca a recunoaste ca ai nevoie de o mana de ajutor in privinta stilului nu e cu nimic diferit de a recunoaste ca ai nevoie de o baby-sitter sau un instructor auto, de un financial planner sau un antrenor personal, de un nutritionist sau un profesor de dictie.

Daca nu te pricepi la un lucru, daca acel lucru iti devine sursa de frustrare si de stres, daca nu stii de unde sa incepi acel lucru, dar realizezi ca este nevoie sa fie facut ca sa iti usurezi viata, de ce sa te incapatanezi? De ce sa continui sa gresesti, sa pierzi timp si bani, sa nu fii multumita de rezultat, cand ai putea decide sa… ceri o mana de ajutor?

Hai sa ne imaginam, timp de un minut, cum s-ar simti, ce ar spune si ce ar gandi o femeie care cere si primeste ajutorul unui stilist. Well, de dragul acestui exercitiu de imaginatie, sa presupunem ca eu sunt stilistul respectiv…

Declaratiile de la inceputul articolului ar suna foarte diferit.

„Ma simt coplesita (de garderoba mea), sunt mai mereu frustrata” devine
„Am o garderoba editata, ordonata si organizata, in care sunt doar haine care imi plac.”

„Ma chinui sa fac tinute; rareori imi iese una reusita…” devine
„Am la indemana nenumarate combinatii de tinute, ma imbrac atat de usor!”

„Nu am stil. Sunt o cauza pierduta” devine
„Mi-am identificat preferintele stilistice, nu mai fac shopping la intamplare, am niste criterii clare de selectie.”

„Nu ma simt bine in pielea mea. Unele parti ale corpului meu nu-mi plac deloc” devine
„Sunt impacata cu felul in care arat si imi place corpul meu asa cum e, ma bucur de el in fiecare zi.”

„Am cheltuit o groaza de bani pe haine frumoase, dar nu le port” devine
„Cumpar numai lucruri care imi plac si mi se potrivesc, sunt mandra ca am invatat sa fac achizitii bune si sa schimb un tipar toxic.”

„Am multe haine care imi plac dar nu stiu ce sa fac cu ele” devine
„Acum stiu cum sa asortez, combin, suprapun si potrivesc toate hainele pe care le am.”

„Shoppingul ma streseaza, ma coplesesc toate optiunile” devine
„Am invatat cum sa fac altfel shopping, a devenit o activitate simpla, usoara, care imi ocupa putin timp.”

„Nu stiu unde sa caut haine pentru stilul, silueta si varsta mea!” devine
„Acum stiu exact unde sa caut piese care se potrivesc stilului, varstei si siluetei mele.”

„Nu am nici timp, nici energie sa ma ocup de stilul meu, cu atat mai putin sa-mi aleg zilnic o tinuta noua…” devine
„Dimineata, ma imbrac in 2 timpi si 3 miscari, am tinutele gata pregatite.”

„Nu prea are importanta ce imbrac, nu asta imi schimba viata!” devine
„Ceea ce imbrac modifica felul cum ma simt, iar cum ma simt influenteaza modul in care imi traiesc fiecare zi.”

„Nu gasesc exemple bune de cum sa imi imbrac silueta, si nici nu vad femei de varsta mea imbracate asa cum mi-ar placea” devine
„Silueta si varsta mea nu ma impiedica sa am stilul vestimentar pe care mi-l doresc.”

„Am trecut prin mari schimbari la nivel interior, dar nu stiu cum sa exprim asta la exterior” devine
„Pe masura ce eu ma schimb si ma transform, stilul meu evolueaza o data cu mine.”

Suna bine si suna diferit.
Se simte bine si se simte diferit.
Si cel mai important: e realizabil, realist si real.

Unul dintre cele mai frumoase aspecte din munca mea de stilist e acesta: doar in aparenta ma ocup de haine, pun ordine intr-o garderoba sau ii demonstrez unei femei cat de multa culoare poate purta. De fapt, o ajut sa traiasca dimineti mai linistite, ii eliberez din spatiul mental, ii arat cum se simte si arata reimprietenirea cu propriul corp, cu adevarata ei varsta sau cu etapa de viata, ii ofer instrumente practice prin care isi gestioneaza obiceiurile si cheltuielile, ii sunt alaturi cand incepe sa demonteze tipare vechi, credinte limitative, ganduri critice. Ii ofer acea mana de ajutor, stiind ca ea e capabila de multe – de orice! -, iar acum a venit momentul cand are nevoie, cere si primeste sprijin.

Ma intreb daca simti nevoia acelei maini de ajutor…

In caz ca raspunsul e afirmativ dar nu stii de unde sau cu ce sa incepi (o triere de garderoba? creare de tinute pentru cateva saptamani? o aducere la zi a garderobei si o tura de shopping, online sau offline? o lectie de stil 1:1?), iti propun ca intai sa stam de vorba. Imi poti trimite un email aici si programam o discutie de 30-40 de minute. La final, vei putea lua o decizie informata, nu venita din stres, neajutorare sau obligatie.

La 31 ianuarie incepe si „In Explorare”, un program de 5 zile de style coaching, in care lucram in grup restrans, intensiv si foarte interactiv. Sunt 5 intalniri live, de cate 2 ore + teme pentru acasa. Ca in orice program clasic de coaching, punem pe hartie ce obiective stilistice ai, defalcam obiectivele in pasi, etape si actiuni concrete, adaugam obiectivelor un moodboard care sa iti fie ancora vizuala si estetica si, intr-una din zile, construim baza garderobei tale: piesa cu piesa, tinuta cu tinuta. Nu ne limitam doar la obiective rationale si exercitii practice, aducem si inima, dorinta, inspiratia in joc. Vei face exercitii de introspectie si reflectie, vei identifica cum anume iti doresti sa te simti cand te imbraci si cand deschizi usile sifonierului, iti vei imagina cum iti doresti sa arati peste 6 sau 12 luni. Pe toate le tesem cu cuvinte alese, care vor deveni expresia ta stilistica, identitatea ta. Vei excava in interiorul tau, ca sa poti aduce lumina la suprafata; conectam mintea si inima, corpul si imaginatia, dorinta si actiunea. Te poti inscrie aici, iar aici ai toate detaliile programului.