Fiecare primavara vine cu un reminder binevenit: e vremea pentru o triere de garderoba, mai mult sau mai putin concomitent cu curatenia de primavara.

Luam la mana fiecare sertar, umeras, cutie. Evaluam, curatam, punem la loc in ordine. Nu as merge atat de departe incat sa spun ca o triere de garderoba iti schimba viata, insa stiu ca aduce imbunatatiri: in ritmul si dispozitia diminetilor, in fluxul casnic din zilele de curatenie/ calcat haine/ ordine, in usurinta si creativitatea alcatuirii tinutelor, in gestionarea finantelor si shoppingului.

Elimini lucrurile inutile, excesul si balastul: haine nepurtate, incaltaminte deteriorata, accesorii invechite, umerase inestetice. Dulapul devine mai aerisit si pastrezi doar ceea ce porti.
Ordonezi si organizezi dulapul pe categorii sau grupe de culori. Daca inainte sifonierul era un spatiu de depozitare dezordonata, de incarcare vizuala si mentala, de lipsa de focus, post-triere devine un loc care iti permite sa vezi rapid intregul continut al garderobei, sa alegi si compui usor o tinuta, sa stii exact ce ai pe fiecare umeras.
Inventariezi intregul continut al garderobei de sezon, gest care iti permite sa te refamiliarizezi cu ce ai cumparat si purtat de-a lungul timpului, sa evaluezi ce este cazul sa fie inlocuit sau actualizat, sa observi ce iti lipseste si ce ai suficient.
In sfarsit, iti compui tinute noi, iti reconfigurezi tinute deja testate, poate chiar planifici o mini-garderoba capsula care sa iti acopere 2 saptamani de outfituri…

Acesta e stratul vizibil al trierii de garderoba. Sub el si puternic atasat este cel putin palpabil, cel emotional. Dulapurile noastre nu contin doar haine, ci sunt refugiu pentru amintiri, emotii, tipare de comportament, capsule de (ne)incredere in sine. „Starea” garderobei influenteaza – in bine sau in rau – deciziile pe care le luam zilnic cu privire la ce imbracam, cum imbracam, ce si daca cumparam, cat cheltuim, ce imagine avem despre noi si, inevitabil, ce simtim (sau cat prelungim o anumita stare).

Sa stii ca ai dulapul aerisit, ordonat, organizat, asortat cromatic, cu toate hainele in masura ta actuala si pe gustul tau – adica o garderoba pregatita pentru tine si viata ta – iti aduce un sentiment de satisfactie, de calm, de relaxare comparabil cu cel al unei mari reusite.

Insa pana sa ajungi la acel sentiment te lupti cu frustrari, cu amanarea deciziei sa triezi garderoba, cu negocieri cu tine insati legate de beneficiile unui astfel de proces, cu ganduri despre ce se intampla cu hainele tale post-triere (le depozitezi? le donezi? le vinzi?). Spun asta in cunostinta de cauza: in ultimii 18 ani am triat cateva sute de garderobe ale femeilor cu care am lucrat, fara sa mai socotesc cele sapte mutari prin care am trecut personal si multele trieri sezoniere ale propriei garderobe.

Chestia interesanta e ca, la fel ca David Attenborough cand studia de la distanta o turma de gazele sau un card de papagali albastri brazilieni, in timp am observat 5 semne de tip „semnal de alarma” pe care le au in comun femeile ale caror garderobe chiar au nevoie de o valuare si triere profesionala.

(Isi spun permanent) „Nu am cu ce sa ma imbrac”

Alternativ, declara ca nu le mai place absolut nimic din ce au in dulap. Sifonierul le este plin, dar e evident ca nu volumul hainelor e motivul frustrarii. Sentimentul este ca nimic nu se mai asorteaza cu nimic, ca niciuna dintre haine nu li se mai potriveste sau nu le mai reprezinta, ca indiferent ce aleg ceva lipseste (sutienul potrivit, o curea colorata, un alt model de pantofi). Partea tragica este ca nici nu mai stiu care dintre haine le mai sunt comode sau le incap cu usurinta, asa ca nici nu stiu ce merita pastrat si ce poate fi eliminat.

Cumpara constant lucruri noi

Inca o rochie, inca niste pantofi, inca o fusta, inca doua cardigane, poate chiar si o camasa, niste jeansi, un guler detasabil, un tricou, si tot asa. Interesant e ca ajung sa se simta vinovate, stiind ca dulapul este oricum arhiplin. Achizitiile nu le satisfac pentru ca nu sunt ancorate in repere clare. Cumpara la intamplare pentru ca nu si-au definit stilul; versatilitatea si calitatea nu sunt criterii prioritare; actul cumpararii in sine e cel care le aduce o stare de bine, in detrimentul contributiei la imaginea de ansamblu a stilului si garderobei proprii. Insatisfactia stilistica ascunde o speranta: poate ca prin aceasta noua achizitie sunt cu un pas mai aproape de stilul dorit. De altfel, multe din haine sunt nepurtate si intretin iluzia ca sunt nou-noute.

Poarta in mod repetat ce e ultra-comod, la indemana, deja imbracat de multe ori

Nu ma refer la o atitudine care tine cont de sustenabilitate, de amortizarea cheltuielii prin costul per purtare sau de accesul la o garderoba minimalista. Cine se recunoaste in aceasta categorie, stie ca mantra diminetilor este „pun pe mine ce e curat, calcat, disponibil, prima sau a doua haina pe care imi cade privirea”. Cel mai probabil are 2-3, maxim 5 tinute in care se simte bine si pe care le poarta repetitiv, la nesfarsit, desi dulapul are suficiente haine. Exista si posibilitatea identificarii unei singure tinute, care se transforma in uniforma, cu minime schimbari de la un sezon la altul (hanorac si jeansi iarna, hanorac si colanti primavara, tricou si pantaloni largi vara).

Se simt coplesite cand deschid usile dulapului

Sentimentul se datoreaza fie volumului mare de haine, fie dezordinii. Asa ca usile dulapului se deschid si inchid cat clipesc din ochi. Hainele noi sunt impinse inauntru cu tot cu ambalajul in care au fost cumparate, pe umerase hainele stau in 3-4 straturi, iar rafturile si sertarele contin gramezi – nimic nu este impaturit si ordonat, calcat sau aranjat minim. Oboseala mentala si descurajarea au legatura si cu constientizarea efortului necesar pentru aducerea acestui spatiu la un standard rezonabil.

Au haine pe care nu le-au purtat de (multi) ani de zile

Sunt intr-o categorie separata piesele cu valoare sentimentala – rochia de mireasa, puloverul primit la aniversarea a 18 ani si tricotat de sora decedata, bijuteriile lasate mostenire de o bunica iubita… Pe de alta parte, taiorul cumparat din primul salariu, hainele de gravida, tunica brodata cumparata acum 15 ani in luna de miere, jeansii cumparati in facultate? Nu vor mai fi purtate, prezenta lor nu este necesara pentru ca amintirea respectivelor momente sa existe. In aceleasi garderoba se inghesuie si haine intr-o varietate de marimi, care acopera si momentul cand posesoarea lor a pierdut 20 kg, si perioada cand aceeasi persoana le-a recastigat, si toata tranzitia dintre cele doua.

Marturisesc ca am avut perioada in care m-am identificat cu semnele 1 si 3, mai ales inaintea etapelor de triere masiva. Cele mai multe dintre clientele mele bifeaza motivul 2, altele la fel de multe se recunosc in 4 si 5… sau in toate. Spun cu toata sinceritatea ca, indiferent in care dintre descrieri va regasiti (apropo, cu care dintre puncte rezonati?), nu sunt motive de rusine sau stanjeneala. Sunt doar experiente in care ne regasim la un moment dat si pe care le putem constientiza, corecta, depasi, lua drept lectii.

Pe final, daca ati identificat unul sau mai multe semnale de alarma ca descrieri ale propriilor comportamente in fata garderobei, faceti-va timp si incepeti trierea. Nu e nevoie sa treceti prin tot dulapul intr-o singura zi. Nu e nevoie nici sa parcurgeti toate etapele pe care le-am descris eu la inceputul articolului. In weekendul care urmeaza triati-va doar o categorie – incaltamintea sau jeansii. Saptamana urmatoare, tricotajele sau rochiile.

Iar cand va hotarati sa faceti pasul cel mare, trierea cea serioasa urmata de inventariere, eliminare, compunere si fotografiere de tinute, organizare pe culori sau categorii, scrieti-mi. Timp de 4-5 ore ma intreg de tot acest proces pentru ca, dupa o singura sedinta, garderoba ta sa fie pregatita pentru urmatoarele 4-5 primaveri si veri.

Buy me a coffee. ☕ Daca ti-a placut acest articol sau daca ceea ce scriu in newsletter si pe Instagram te-a ajutat sa iti cultivi stilul, sa-ti infrumusetezi tinutele sau sa iei decizii vestimentare mai educate, m-as bucura sa-mi sprijini munca cumparand o cafea virtuala, aici. Sau doua. Multumesc!