Cum ar fi sa o vezi pe Lucrezia de Medici imbracata in rochiile cu drapaje sculpturale ale casei Schiaparelli? Ti-o poti imagina pe Maria Magdalena lui Carravagio proband ceva din cea mai recenta colectie Commes Des Garcons? Sau pe Anne de Cleves, intr-una din piesele controversate ale Lottei Volkova?

Interesante aceste exercitii de imaginatie, insa nu mai e cazul sa li te supui. Am descoperit-o de curand pe Jessica Worrall, o tanara artista britanica, care si-a asumat aceste utopii stilistice si le aduce in fata noastra prin doua serii extraordinare de colaje digitale.

Moda si arta sunt doua discipline interconectate, indraznesc sa le numesc chiar inseparabile. Din cand in cand, juxtapunerea lor devine tangibila. Uneori se intampla prin intermediul unor referinte subtile, cum ar folosirea acelorasi palete cromatice sau acelorasi linii, forme, detalii inspirate de un anumit curent artistic. Alteori, trimiterile sunt directe, asa cum a fost cazul colectiei Moschino din primavara-vara ’22 (un omagiu adus operei lui Picasso), a rochiei Mondrian creata in 1965 de Yves Saint Laurent (inspirata de tabloul Compozitie II a pictorului olandez), a colectiei Dolce & Gabbana din toamna ’12 (o reinterpretare moderna a maiestuoaselor gulere din dantela ale barocului spaniol) sau piesele Versace din 1991 imprimate cu portretele lui Marilyn Monroe (preluate direct din dipticul lui Andy Warhol).

Dincolo de podiumuri si look book-uri, apar mereu formule noi care imbina arta si moda, vizualul si istoria. Este ceea ce a reusit sa faca Jessica Woorall, de departe una dintre cele mai creative si fascinante „traducatoare” ale limbajului modei din acest moment.

Nascuta, crescuta si educata in Marea Britanie, Jess si-a inceput cariera ca designer de teatru. In perioada colaborarii cu teatrul Globe (da, cel fondat de Shakespeare!) pentru costumele din „Henric al IV-lea” si „Henric al V-lea” si din dorinta de a moderniza piesa, Jess a inventat un nou stil. L-a numit Strebethan, nascut din contopirea elementelor elisabetane cu piese actuale de streetwear.

Este ceea ce a devenit semnatura ei artistica, formula de baza a creatiilor ei digitale: un aranjament extraordinar de reusit intre portrete istorice si creatii couture din ultimii ani. Rezultatele sunt nu doar inedite, ci si neasteptat de realiste. Organizate in doua serii principale – Ruff Portraits si Renaissance Portraits -, colajele ei digitale sunt mai mult decat simple exercitii estetice. Spun asta pentru ca fiecare colaj este insotit de un text amplu, bine scris si excelent documentat. Jess adreseaza intrebari si dileme sociale, pune lucrurile in context istoric, te educa si te informeaza, iti ofera detalii despre povestea din spatele tabloului ales. Se simte munca de cercetare multidisciplinara: in arta, istorie si costumatie de epoca (istoria costumului).

Intre subiectele ei preferate sunt legile somptuare din timpul domniei reginei Elizabeta I (in iunie 1574), legi care restrictionau „extravagantele” (cuvant ce ascundea referintele la cheltuielile personale pe articole de lux). In realitate, aceste legi dictau clar culorile si tesaturile care puteau fi imbracate in functie de clasa sociala, nu de avere. Indreptate cu precadere impotriva femeilor si clasei de mijloc (bancheri, comercianti bogati, burghezi proaspat imbogatiti), legile somptuare interziceau nu doar tesaturi si bijuterii, ci si blanuri, nasturi, sabii, tesaturi cu fir de aur, culori si tipuri de imbracaminte, coafuri si incaltari considerate apanajul aristocratiei. Care era semnificatia ascunsa a acestor legi? Ascensiunea sociala devenea, brusc, imposibila: chiar daca un negutator bogat isi permitea sa cumpere brocart, damasc, matasuri si catifea, doar nobilimea avea acum dreptul sa le poarte, iar legiuitorii iti puteau interzice purtarea lor in public.

Prin urmare, fiecare text ce insoteste colajele lui Jess Woorrall devine o adevarata lectie, o posibila poveste de viata a personajelor din tablourile alese.

Sotia unui nobil bogat de pe la 1628, care a nascut 7 copii, este re-imbracata intr-o lejera rochie Comme des Garcons, mult mai comoda decat cel mai descheiat corset. O tanara femeie pictata in 1578 poarta un mic taior Versace, ornamentat cu nasturi si fir auriu. Pentru Lucrezia de Medici, a carei zestre substantiala includea aur, artista a ales un corset cu aspect de aur topit din colectia Schiaparelli din 2021. Fizionomia unei femei anonime, pictata in 1628 de Michiel Jansz, este subliniata de o rochie neagra Chanel din 1992, impodobita si ea de perle si lanturi aurii.

Din cateva colaje inveti cum, in Europa Occidentala si in Anglia elisabetana, culorile stralucitoare erau rezervate tot nobilimii.
Galbenul stralucitor facea parte dintre nuantele interzise claselor de jos: pretul lui exorbitant se datora indelungului proces de extractie din staminele de sofran. Astazi, o frumoasa nobila pictata de Holbein in 1540 se desprinde de fundalul intunecat al tabloului intr-o luminoasa creatie Gucci, din matase de culoarea soarelui.
Violetul sau purpuriul, si el protejat de legile somptuare: nuanta se obtinea dintr-o mica molusca ce se gasea numai in zona orasului Tyr de pe coasta Libanului de azi. Pentru un gram de purpura de Tyr erau necesare 9.000 de moluste, ceea ce facea culoarea accesibila doar familiilor regale. Woorrall a combinat o creatie violet Gucci, din 2022, cu un magnific portret semnat Rafael.
Si in sfarsit, rosu! In Florenta renascentista, o lege din 1322 interzicea femeilor sa aiba mai mult de 4 rochii pe care sa le poarte in public, dintre care una singura putea fi rosie. In Anglia elisabetana, rosul era rezervat regalitatii, clerului si nobilimii si era una dintre culorile interzise prin legile somptuare purtarii de catre celelalte clase sociale. Elisabeth Bellinghausen, pictata in 1538 de Bartholomeus Bruyn, poarta o rochie Givenchy din paiete rosii in colajul Jessicai Woorrall.

In alte alaturari, doar la prima vedere neobisnuite, observi mai usor asocierile si legaturile. O tanara femeie, cu un chip incadrat de un grandios guler din dantela, este alipita unui power suit semnat Versace – se potrivesc pentru ca ambele piese (gulerul imens si taiorul) semnalizeaza statutul social. Femeia pictata de Bronzino, purtatoare a unei ostentative podoabe aurii care ii strange parul, este asortata unei piese Gucci, tot aurie. Este o cale de a ne transmite cum, de-a lungul istoriei, avutia a fost etalata in diverse feluri… si cum anumite lucruri nu se schimba niciodata.

In concluzie, creatiile Jessicai Worrall creeaza dependenta. Colajele ei sunt desavarsite, iar textele descriptive sunt fascinante. Este o pagina de moda care face apel la educatie, deschidere de orizonturi si perspective noi, si o pagina educativa care slefuieste bunul gust.

Gasiti postarile Jessicai pe Instagram aici si pe facebook aici, iar colajele i le puteti cumpara de pe Etsy, aici.